Luna Pădurii 15 marie-15 aprilie

Luna Pădurii este unul din cele mai importante evenimente silvice şi ecologice, reprezentînd o modalitate de sensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali, cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, cînd a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui”.

Prin „Declaraţia de la Paris”, ocazionată de cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, deosebit de important în demersul specialiştilor din diverse domenii (silvicultori, ecologi, sociologi, economişti etc.) de a contracara efectele negative ale presiunii antropice asupra pădurilor. Acest concept de dezvoltare durabilă a pădurilor urmăreşte, în principal, găsirea unor metode corecte de gestionare a pădurilor şi evitarea interdicţiilor radicale care nu ar conduce decît la accentuarea presiunilor populaţiilor umane asupra pădurilor. Aceasta se concretizează printr-o activitate de exploatare forestieră realizată astfel încît tăierea arborilor să se facă planificat, în relaţie directă cu măsurile de refacere a pădurii şi a funcţiunilor sale.

În România, majoritatea ecosistemelor naturale sînt specifice pădurilor, caracterizate printr-o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi pedologie. Pădurea reprezintă baza economică a producţiei de lemn şi alte produse specifice forestiere, dar la fel de importante sînt şi funcţiile speciale de protecţie a mediului prin protecţia solului împotriva eroziunii, a alunecărilor de teren şi deşertificării, îmbunătăţirea bilanţului hidric şi asigurarea purităţii apelor, ameliorarea factorilor climatici dăunători.

În judeţul Constanţa, fondul forestier cuprinde o serie de arii protejate forestiere, reprezentative din punct de vedere al biodiversităţii, aici fiind prezente numeroase tipuri de habitate de pădure, de silvostepă şi stepă, habitate protejate la nivel european care adăpostesc specii lemnoase cu o valoare ecologică excepţională. Din totalul suprafeţei de 38.305 ha a fondului forestier al judeţului nostru, peste 1.600 ha constituie arii naturale protejate la nivel naţional.

Toate rezervaţiile forestiere (Pădurile Hagieni, Fîntîniţa, Murfatlar, Dumbrăveni, Canaraua Fetii, Esechioi, Cetate, Bratca, Celea Mare - Valea lui Ene şi Recifii Jurasici Cheia) fac parte şi din Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000, a cărui scop principal este de a opri declinul diversităţii biologice prin conservarea pe termen lung a celor mai valororase şi periclitate specii habitate de interes european.