Schimbarea climei va schimba Europa?

La ce te duce gândul atunci când auzi cuvântul Europa? La acel spaţiu al diversităţii multilingvismului, multiculturalismului incluse într-un singur loc cu o istorie complexă, ce face subiectul a mii de pagini de analiză, la ideea de fărâmiţare politică sau unitate culturală la unitate în diversitate?
Despre Europa se poate spune că este teritoriul aflat în vestul Asiei, delimitat de acesta mai mult convenţional decât natural, de formă peninsulară în cadrul Eurasiei, cu elemente climatice, biogeografice comune.
Evoluţie umană a Europei, diferită de ceea a Asiei, îşi află originile inclusiv cele ale numelui în cultura orientului. Multiplele etimologii, de sorginte orientală, echivalează sensul de Europa cu cel de apus. Şi în mitologia greacă există o alternativă a provenienţei numelui, de la fiica regelui Agenor din Fenicia, fiică furată de către Zeus şi dusă pe insula Creta.
Europa despre care vorbim astăzi, rezultat a patru - trei milenii de evoluţie şi schimburi culturale aduce nou în peisajul acestei lumi Unitatea în diversitate formulă ce încearcă să definească noua filozofie a acestui spaţiu divers dar individualist în parte.
Aparent greu de realizat, Unitatea în diversitate, a dus la o nouă concepţie despre spaţiul continentului nostru, aceea a unei Uniuni Europene care a oferit o noua viziune asupra Europei, de la un spaţiu împărţit la unul liber deschis şi cosmopolit aflat în continuă transformare.
La o scară scurtă de timp faţa Europei a trecut prin schimbări majore, în ultimii 20 de ani.
Prăbuşirea Blocului Comunist, destrămarea Uniunii Sovietice a Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi reunificarea Germaniei au fost principalele evenimente, ce au modelat faţa continentului în perioadă anilor ‘90, după care a urmat perioada de integrare în Uniunea Europeană a unei mari părţi din fostele state comuniste.
Procesul de integrare a făcut din UE cea mai importantă comunitate economică la nivelul întregii planetei, ajungându-se la 27 de state membre, desfăşurată pe 4.324.000 km2 cu o populaţie de 491.000.000 milioane de locuitori (la nivelul anului 2008). Uniunea Europeană a devenit a treia putere demografică după China şi India şi poate pe viitor unul din principalii actori pe scena politicii mondiale.
O altă faţă a Europei, este cea a statelor care nu fac parte din Uniune, din motive economice sau politice, unele încă îşi mai caută drumul către adevărata democraţie, cazul statelor din estul continentului, sau au trecut prin profunde schimbări, cum este cazul fostei Iugoslavii ori au ales o dezvoltare economică individuală cum s-a întâmplat cu Norvegia şi Elveţia.
Tot acest divers tablou al Bătrânului Continent reflectă politici şi moduri de dezvoltare diferite dar care au ca unic scop dezvoltarea şi încercarea găsirii formulei potrivite pentru o lume mai bună.
După o scurtă privire retrospectivă spre ultimii 20 de ani trebuie să schimbăm orientarea pe axa timpului spre un alt plan, acela al viitorului şi să tratam un subiect la modă în zilelor noastre, cel al schimbărilor climatice şi implicaţiilor sale. Schimbările climatice reprezintă modificări ale pattern-urilor obişnuite ale climei spre o altă stare de echilibru.
Schimbările de climă la scara geologică sunt un lucru obişnuit, pământul trecând prin varii stagii climatice, fiecare cu particularităţile sale. Toate schimbările climatice de până astăzi par a avea un lucru comun, au fost în proporţie de 100% determinate de cicluri şi variaţii naturale şi s-au petrecut în perioade de timp mai mult sau mai puţin extinse, cu consecinţe favorabile asupra mediului.
Situaţiile de criză reprezintă acele momente din evoluţia unui sistem în care acesta trebuie să se adapteze şi să evolueze la noii parametrii creaţi , pentru a se perpetua, nefăcând-o, este condamnat să intre în regres şi apoi să dispară.
Schimbările actuale ale climei, cu nimic diferite ca situaţie faţă de erele trecute („clima se schimbă” şi nu ar fi pentru întâia dată când se petrece), aduc ceva special în această ecuaţie, prezenţa omului; prezenţă pe seama căreia, pe bună dreptate, se pune o parte din responsabilitatea acestor modificări prin afectarea stabilităţii atmosferei, datorită introducerii gazelor cu efect de seră, ca urmare a activităţilor industriale.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, clima intra într-un relativ proces de încălzire, ca urmare a încetării „micii ere glaciare” începută în la mijlocul evului mediu, acest proces fiind accelerat de activităţile umane, care au introdus în atmosferă importante cantităţi de dioxid carbon si alte gaze cu efect de seră, schimbând capacitatea atmosferei de a reţine căldura. Un prim efect a fost cel al recepţionării a unei importante cantităţii de căldură de către ocean, ştiut fiind faptul că apa are o foarte mare capacitate de reţinere a căldurii în comparaţie cu cea a atmosferei, provocându-se astfel un întreg lanţ de schimbări în circuitele globale de energie.
Apoi încălzirea planetei poate accelera ea însăşi unele procese cum ar fi eliberarea de CO2 de către oceanul planetar, emanaţii puternice de CH4 în zonele de tundră ca urmare a topirii permafrostului, şi creşterea frecvenţei incendiilor de pădure în Siberia, Australia, vestul SUA şi Europa Mediteraneană, toate aceste nefăcând decât să crească viteza de încălzire şi de schimbare a climei, determinând la nivelul întregii planete noi tipuri de circuite.
Ajunşi în punctul acesta, se poate imagina următorul scenariu cu privire la ceea ce s-ar putea petrece în anii următori, la nivel climatic asupra, Europei:

1. Curentul Golfului să-şi înceteze activitatea, ca urmare a topirii calotei glaciare din Groenlanda şi întreruperii circulaţiei termohaline din Atlantic, astfel la nivelul Europei se va produce o răcire a climei, o scădere a cantităţii de precipitaţii, făcând-o asemănătoare climei existente latitudinilor similare celorlalte continente; efectele unui astfel de scenariu sunt pesimiste, fiindcă ar determina o scădere drastică a capacităţii agricole, ierni foarte reci, veri uscate, în ansamblu o perturbare generală a climatului;

2. O altă problemă ar fi dată de posibila creştere a nivelului Oceanului Planetar, ca urmare a topirii calotei glaciare, cu circa 1m pentru gheaţa existentă în Groenlanda şi cu mult mai mult dacă se ia în calcul apa rezultată din topirea calotei glaciare din Antarctica, ajungându-se la o creştere de circa 3 metrii a nivelului apei întregului Ocean Planetar.
Procesul de topire al calotelor glaciare este în plină desfăşurare, se poate observa prin diverse observaţii; satelitare, măsurători, nivele de eroziune. Gheţarii se retrag cu viteze din ce în ce mai mari şi îşi reduc din ce în ce mai mult suprafaţa.
Efectele sunt de foarte ample, multe oraşe europene, în special cele costiere vor fi afectate de această creştere, Hamburg, Veneţia, Antwerp, o mare parte a Olandei,vor trebui să suporte invazia apelor. O consecinţă de ansamblu fiind reducerea teritoriului disponibil locuirii, vor apare un număr ridicat de refugiaţi pe probleme climatice şi ca o consecinţă, problema nu s-ar oprii aici, fiindcă Europa ar trebui să suporte si valuri de refugiaţi pe aceleaşi probleme din Asia şi Africa, ceea ce ar duce la apariţia de tensiuni sociale şi suprapopulare pe un teritoriu aflat în criză.

3. O altă problemă ar consta în extinderea influenţelor sahariene la nivelul Europei Mediteraneene constând într-o deşertificare a sudului si sud estului continentului, ceea ce ar determina ridicarea spre nord a repartiţiilor climatice pentru zona Europei.
Pe ansamblu se poate vorbi de o reducere a cantităţii de apă dulce pe care omul o poate întrebuinţa, această scădere determinând reducerea activităţilor agricole, domeniul în care se consumă cea mai mare cantitate de apă dulce. Alte posibile probleme sunt în alimentarea aşezărilor umane mai ales din zonele montane ale Alpilor care au o sursă importantă de apă din gheţari montani.
De asemenea se poate vorbi de o creştere a intensităţii fenomenelor extreme cum ar fi secetele, căderile de grindină, valuri de frig şi căldură, o intensificare a apariţiei tornadelor ca urmare a diferenţelor mari de temperatură.
Numai la o privire a efectelor pe care le-ar putea suporta Europa, trebuiesc luate măsuri de conştientizarea şi cercetare a fenomenului de schimbare a climei. Europa are nevoie de unitate, pentru a putea depăşi situaţiile de criză.
Conştientizarea acestor noi provocări pot aduce un plus de adaptabilitate, la situaţiile existente se pot dezvolta tehnologii si strategii pentru ameliorarea efectelor atât cât este posibil.
Unitatea în diversitate nu poate fi decât una din formulele de succes ale evoluţiei umane asemenea celor din natură!
Scenariile de mai sus privite separat sau cumulat, expun posibilele alternative ale evoluţiei climei determinând pentru lumea noastră un moment de criză şi poate, apoi de progres, prin depăşirea acestuia.
Nu ar fi pentru întâia oară când în istoria omenirii o civilizaţie dispare ca urmare a colapsului sistemului natural, cum a fost cazul civilizaţiilor vechi din Mesopotamia, Khmer din Cambodgia si a civilizaţiei Maiaşe dispărute toate ca urmare a unor probleme de mediu.
Schimbarea climei este un fenomen care odată ce a fost pornit nu mai poate fi oprit de către activitatea umană ci cel mult el poate fi redus ca intensitate… Singurul în măsură să gestioneze această situaţie fiind Pământul
Din cele expuse, Lumea pare intrată într-o criză profundă, civilizaţia intră în jocul naturii şi nu natura intră în jocul civilizaţiei noastre. Sistemul Natural nu are momente de criză, fiindcă are capacitatea de a tinde spre o altă stare de echilibru şi de a continua evoluţia, pe când omul are nevoie de aceiaşi parametrii pentru a putea supravieţui pe Pământ.
Terra este un sistem perfect, de înţelegerea acestuia depinde existenţa noastră poate în una din cele mai rare minuni din Univers.