Animale disparute si animale pe cale de disparitie din tara noastra

Dark knight Sam Noi 28, 2009 4:57 pm

Animale disparute si animale pe cale de disparitie din tara noastra

In timp datorite influentei omului in natura si datorita schimbarilor climaterice multe animale au disparut sau sunt pe cale de disparitie.
In urma vanarii nechibzuite au disparut din fauna tarii noastre bourul si zimbrul si si numarul altor animale a scazut foarte mult.
Este cunoscut ca in istoria globului pamantesc s-a inscris perioada
“cuaternara”,adica, epoca acelor izbucniri periodice de frig si gheturi
care au modificat profund infatisarea scoartei, ca si compozitia lumii
plantelor si a animalelor.
Stramosul zimblului a fost Bison priscus. Acesta in
tara noastra este regasit fosil mai in toate carierele de pietris din
Campia Romana sau din Campia Transilvaniei. Treptat , Bison priscus
degenereaza intr-o forma mai redusa ca talie, adaptata tot mai puternic
vietii de dumbravi si poiene mlastinoase, zimbrul trebuie astazi
considerat un veritabil “relict” cuaternar. 25697jsz77cdp5m
Putin modificat in mariem s-a mentinut pana in Evul Mediu si bourul, specie mult mai legata de campie, care nu s-au putut adapta, decat temporar, la viata de padure, ceea ce a contribuit la staipirea sa mult mai timpurie decat a zimbrului.
Adevarat “bou salbatic”, bourul a fost domesticit inca din
timpurile preistorice si pentru acest motiv a fost un vanat cautat cu
sarguinta, a fost ucis, dar mai ales, a fost prins in gropi si capcane.
Acest animal prezenta o statura uriasa, un spate aproape rectiliniu,
frunte latita cu crestetul in linie dreapta si coarne convergente,
neobisnuit de lungi, ascutite si curbate in sus. Fara o coama lanoasa
vizibila in partea anterioara a corpului, cu capul lunguiet si cu linii
mai zvelte, bourul avea o culoare neagra, spatele fiind cenusiu. Animal
extrem de agil, iute si indraznet, ataca intotdeauna cu o proverbiala
ferocitate cand ere ranit.
Subiect preferat in picturile magdaleniene, zimbrul a fost si el
vanat intens, mai cu seama dupa stingerea bourului, dar, fata de
acesta, nu a fost insa niciodata domesticit. Desi miscorat ca talie,
odata devenit animal de padure, zimbrul intrecea in marimile taurului
domesticit, atingand greutatea de 800-900 kg. Foarte dezvoltatin partea
anterioara a corpului, cu un piept lat si puternic, acoperit cu par
lanos si aspru, dezvoltat sub forma de coama bogata pe cap si pe gat in
jos,pana pe laturile picioarelor din fata. Capul foarte dezvoltat, cu
crestetul rotunjit, purta pereche de coarne puternice, scurte, cu baza
groasa, indreptate in laturi si cu varfurile incovoiate spre inainte.
La origine zimbrul a fost un animal de silvostepasi traia desigur
in grupuri mari.refugiat in padurile montane se pare ca ducea o viata
retrasa. sd697j5277cddp
In Europa bourul s-a stins dinspre vest spre est, cu circa 300 pana
la 500 de ani inainte azimbrului. S-a pastrat insa, in intreaga Eurasie
o foarte mare bogatie de legende legate de bour, mai bine zis, de
amintirea sa. Desenele de capete de bour au fost stilizata si transmise
de la o epoca la alta.
Din pricina interventiei omului in scopuri :civilizatoare”, in
special in perioada comunista, s-a distrus o mare parte a realului
natural de dezvoltare a speciilor. Poluarea, industrializarea fortata,
compania de redarede terenuri agricole, in special in Lunca Dunarii si
in Delta, au contribuit si ele la disparitia sau amenintarea unor
specii traditionale romanesti. Astfel, melcul de gradina va deveni in
curand o piesa de muzeu, la fel si crapul autohton, din ce in ce mai
rar in libertate, prezentat maimult in crescatorii. Dropia a disparut deja, la fel si cega, iar lupii sunt si ei in pericol.
Printre animalele disparate sau pe cale de disparitie din fauna
noastra se numara: scarabeul, vestit gandac mitologic, vulturul negru,
broasca testoasa dobrogeana, soimul dunarean, pelicanul cret, cega si
toti sturionii, nurca, rasul, lupul si alteanimale.
Un caz dramatic il reprezinta aspretele, peste endemic, prezentat
numai in apele Ramaniei. Rapitor de talie mica, asemantor cu guvidele,
aspretele abia mai numara cateva exemplare in cotloanele de munte ale
Raului arges.
Legendarul melc codobelc, cel care dupa ploaie scoate “coarne
bouresti” este pentru unele popoare occidentale o adevarata delicatese
culinara.
La Cazane, Dunarea, de la facerea lumii, croiot defileu. Din apele ei pana
in anii ’70, milioane de siluete vaporoase, ireale ca o naiad, se
ridicau spre cer, se chemau, se perpetuau in numele unei existente de o
singura zi. Oamenii au numit aceste insecte rusalii, aparitia lor avand
loc in timpul acestei sarbatori. Cand rusaliile mureau isi aruncau
ouale in apa Danubiului. Larvele traiau vreme de un an in adancuri, in
galerii. Constituiau hrana unui peste de mare cu valoare economica din
neamul sturionilor-cega. O data cu construirea barajelor de la portile
de Fier, apele Dunarii au inregistrat variatii ucigase pentru rusalii.
Valsul lor de viata si de moarte exista doar in amintirea locuitorilor
de pe Clisura. Incet-incet a disparut si cega.
Lostrita, peste legendar dispare si ea. Din familia pastravilor,
dar de dimensiuni cu totul rezpectabile, lostrita abia daca mai este
intalnita in raurile si lacurile de munte. Crapul roamnesc sau autohton
era in perioada interbelica cel mai raspandit si apreciat peste din
Romania. O data cu lansarea Luncii Dunarii, in perioada de reproducere
a fost distrus. La bataie, crapul depunea icrele pe mal si de acolo apa
le spala si le dadea viata.Acum mai este present in numar ingrijorator
de mic in stare de libertate, maimult in Dunare.
Lupul a devenit si el o specie pe cale de disparitie din Romania.
Inamicul public numarul unu al vacilor de stane, lupul a fost vanat
fara discernamant inca din Evul Mediu. Intr-o situatie disperata se
afla si rasul. Exemplarele rarisime abia daca mai pot fi intalnite in
Fagaras si Piatra Craiului. La fel stau lucrurile si pentru capra
neagra, vipera cu corn si vulturul negru sau acvila.
Lumea celor care nu cuvanta nu se pricepe a lansa SOS-uri. Oferind
atate abucurii simple prin insasi existenta lor libera, gazelele,
pestii, pasarile, mamiferele care mor sub ochii nostri indiferenti
poarta inca, fiecare un nume.
De noi depinde ca scarabeul sa nu raman doar in “Invocatia” Pasarii
Pheonix, melcul-in cantecele naïve, iar crapul, doar in povestile
pescaresti