Animale disparute si animale pe cale de disparitie din tara noastra

In timp datorite influentei omului in natura si datorita schimbarilor climaterice multe animale au disparut sau sunt pe cale de disparitie.
In urma vanarii nechibzuite au disparut din fauna tarii noastre bourul si zimbrul si si numarul altor animale a scazut foarte mult.
Este cunoscut ca in istoria globului pamantesc s-a inscris perioada “cuaternara”,adica, epoca acelor izbucniri periodice de frig si gheturi care au modificat profund infatisarea scoartei, ca si compozitia lumii plantelor si a animalelor.
Stramosul zimblului a fost Bison priscus. Acesta in tara noastra este regasit fosil mai in toate carierele de pietris din Campia Romana sau din Campia Transilvaniei. Treptat , Bison priscus degenereaza intr-o forma mai redusa ca talie, adaptata tot mai puternic vietii de dumbravi si poiene mlastinoase, zimbrul trebuie astazi considerat un veritabil “relict” cuaternar.
Putin modificat in mariem s-a mentinut pana in Evul Mediu si bourul, specie mult mai legata de campie, care nu s-au putut adapta, decat temporar, la viata de padure, ceea ce a contribuit la staipirea sa mult mai timpurie decat a zimbrului.
Adevarat “bou salbatic”, bourul a fost domesticit inca din timpurile preistorice si pentru acest motiv a fost un vanat cautat cu sarguinta, a fost ucis, dar mai ales, a fost prins in gropi si capcane. Acest animal prezenta o statura uriasa, un spate aproape rectiliniu, frunte latita cu crestetul in linie dreapta si coarne convergente, neobisnuit de lungi, ascutite si curbate in sus. Fara o coama lanoasa vizibila in partea anterioara a corpului, cu capul lunguiet si cu linii mai zvelte, bourul avea o culoare neagra, spatele fiind cenusiu. Animal extrem de agil, iute si indraznet, ataca intotdeauna cu o proverbiala ferocitate cand ere ranit.
Subiect preferat in picturile magdaleniene, zimbrul a fost si el vanat intens, mai cu seama dupa stingerea bourului, dar, fata de acesta, nu a fost insa niciodata domesticit. Desi miscorat ca talie, odata devenit animal de padure, zimbrul intrecea in marimile taurului domesticit, atingand greutatea de 800-900 kg. Foarte dezvoltatin partea anterioara a corpului, cu un piept lat si puternic, acoperit cu par lanos si aspru, dezvoltat sub forma de coama bogata pe cap si pe gat in jos, pana pe laturile picioarelor din fata. Capul foarte dezvoltat, cu crestetul rotunjit, purta pereche de coarne puternice, scurte, cu baza groasa, indreptate in laturi si cu varfurile incovoiate spre inainte.
La origine zimbrul a fost un animal de silvostepasi traia desigur in grupuri mari.refugiat in padurile montane se pare ca ducea o viata retrasa.
In Europa bourul s-a stins dinspre vest spre est, cu circa 300 pana la 500 de ani inainte azimbrului. S-a pastrat insa, in intreaga Eurasie o foarte mare bogatie de legende legate de bour, mai bine zis, de amintirea sa. Desenele de capete de bour au fost stilizata si transmise de la o epoca la alta.
Din pricina interventiei omului in scopuri :civilizatoare”, in special in perioada comunista, s-a distrus o mare parte a realului natural de dezvoltare a speciilor. Poluarea, industrializarea fortata, compania de redarede terenuri agricole, in special in Lunca Dunarii si in Delta, au contribuit si ele la disparitia sau amenintarea unor specii traditionale romanesti. Astfel, melcul de gradina va deveni in curand o piesa de muzeu, la fel si crapul autohton, din ce in ce mai rar in libertate, prezentat mai mult in crescatorii. Dropia a disparut deja, la fel si cega, iar lupii sunt si ei in pericol.
Printre animalele disparate sau pe cale de disparitie din fauna noastra se numara: scarabeul, vestit gandac mitologic, vulturul negru, broasca testoasa dobrogeana, soimul dunarean, pelicanul cret, cega si toti sturionii, nurca, rasul, lupul si alte animale.
Un caz dramatic il reprezinta aspretele, peste endemic, prezentat numai in apele Ramaniei. Rapitor de talie mica, asemantor cu guvidele, aspretele abia mai numara cateva exemplare in cotloanele de munte ale Raului arges.
Legendarul melc codobelc, cel care dupa ploaie scoate “coarne bouresti” este pentru unele popoare occidentale o adevarata delicatese culinara.
La Cazane, Dunarea, de la facerea lumii, croiot defileu. Din apele ei pana in anii ’70, milioane de siluete vaporoase, ireale ca o naiad, se ridicau spre cer, se chemau, se perpetuau in numele unei existente de o singura zi. Oamenii au numit aceste insecte rusalii, aparitia lor avand loc in timpul acestei sarbatori. Cand rusaliile mureau isi aruncau ouale in apa Danubiului. Larvele traiau vreme de un an in adancuri, in galerii. Constituiau hrana unui peste de mare cu valoare economica din neamul sturionilor-cega. O data cu construirea barajelor de la portile de Fier, apele Dunarii au inregistrat variatii ucigase pentru rusalii. Valsul lor de viata si de moarte exista doar in amintirea locuitorilor de pe Clisura. Incet-incet a disparut si cega.
Lostrita, peste legendar dispare si ea. Din familia pastravilor, dar de dimensiuni cu totul rezpectabile, lostrita abia daca mai este intalnita in raurile si lacurile de munte. Crapul roamnesc sau autohton era in perioada interbelica cel mai raspandit si apreciat peste din Romania. O data cu lansarea Luncii Dunarii, in perioada de reproducere a fost distrus. La bataie, crapul depunea icrele pe mal si de acolo apa le spala si le dadea viata.Acum mai este present in numar ingrijorator de mic in stare de libertate, mai mult in Dunare.
Lupul a devenit si el o specie pe cale de disparitie din Romania. Inamicul public numarul unu al vacilor de stane, lupul a fost vanat fara discernamant inca din Evul Mediu. Intr-o situatie disperata se afla si rasul. Exemplarele rarisime abia daca mai pot fi intalnite in Fagaras si Piatra Craiului. La fel stau lucrurile si pentru capra neagra, vipera cu corn si vulturul negru sau acvila.
Lumea celor care nu cuvanta nu se pricepe a lansa SOS-uri. Oferind atate abucurii simple prin insasi existenta lor libera, gazelele, pestii, pasarile, mamiferele care mor sub ochii nostri indiferenti poarta inca, fiecare un nume.
De noi depinde ca scarabeul sa nu raman doar in “Invocatia” Pasarii Pheonix, melcul in cântecele naïve, iar crapul, doar in povestile pescaresti.

Oooof! De ce distrugem totul!!

Am fost anul trecut la rezervatia de la Hateg, mai erau doar 5 zimbri, dar ziceau ca mai aduc cativa dintr-o rezervatie din Polonia.
Mai era acolo o familie de caprioare, dar nu mai au voie sa le tina si au zis ca o sa le elibereze. Va dati seama cat de greu le-ar fi sa supravietuiasca in salbaticie, dupa ce s-au nascut si au crescut la rezervatie....